Главная Обратная связь

Дисциплины:






Obiectul de studiu al criminalisticei



Obiectul criminalisticei îl constituie legităţile realităţii obiective, cunoaşterea cărora este necesară pentru căutarea cu succes şi preîntâmpinarea infracţiunilor.

Aceste legităţi ale realităţii obiective sânt clasificate în trei grupe:

I. Legităţile apariţiei şi dezvoltării legăturilor şi relaţiilor în mecanismul infracţiunii: legătura între acţiune (inacţiune) şi rezultat (consecinţe), repetarea acţiunii în situaţii similare, stereotipul comportării subiectului infracţiunii etc.

II. Legităţile infracţiunii, conceperea metodei de săvârşire şi camuflare a infracţiunii, legătura mijlocului de săvârşire cu personalitatea infractorului, dependenţa mijlocului de săvârşire a infracţiunii de circumstanţele concrete de săvârşire etc.

III. Legităţile apariţiei şi decurgerii fenomenelor legate de infracţiune care au importanţă la cercetare: conspirativitatea pregătirii în vederea săvârşirii infracţiunii, alegerea mijlocului şi metodei de comitere, cunoaşterea obiectului atentării criminale etc.

Criminalistica ca ştiinţă are ca obiecte de studiu faptele, fenomenele, procesele în care se depistează prezenţa următoarelor elemente: activitatea criminală, activitatea de depistare, descoperire şi cercetare a infracţiunilor, obiecte materiale reţinute ca corpuri delicte în cazurile penale, procesele de formare şi depunere a declaraţiilor de către martori, bănuiţi, învinuiţi, procedeele tactice de obţinere a acestor declaraţii veridice etc.

În opinia autorului rus N.P Iablocov Criminalistica, la fel, are două obiecte:

1. Comportamentul infracţional, activitatea infracţională;

2. Activităţile întreprinse pentru descoperirea şi cercetarea acestora.

Pornind de la definiţia pe care o oferă S. Gh. Doroş[6] obiectul de studiu al criminalisticei e constituit din două părţi:

1. legităţile proceselor de creare şi administrare a materialelor probante.

2. metodele şi mijloace de investigare criminalistică.

Astfel conceptul, obiectul criminalisticei prezintă importanţă pe două planuri distincte. Pe de o parte, subliniază caracterul ştiinţific al acestei discipline, deoarece ea presupune cunoaşterea anumitor legităţi, fie din domeniu naturii, fie cu caracter social. Pe de altă parte, evidenţiază funcţiile sociale şi anume ale celor de cunoaştere, constructivă şi comunicativă. Plecând de la cunoaşterea legităţilor menţionate la elaborare şi desăvârşirea metodelor şi mijloacelor de lucru practic, de aici, la comunicare acestora prin instruire şi publicitate, criminalistica contribuie la sporirea eficienţii justiţiei penale, la combaterea fenomenului infracţional.



Funcţiile criminalisticei:

· Funcţia de cunoaştere;

· Funcţia constructivă – elaborarea şi înnoirea mijloacelor criminalistice practice de cercetare;

· Funcţia de aplicarea în practică a elaborărilor şi descoperirilor criminalistice noi.

Izvoarele criminalisticeilegile şi actele normative care reglementează lupta cu criminalitatea, sferele de activitate şi relaţiile studiate în procedura penală şi dreptul penal, datele statisticii judiciare, evidenţelor criminalistice şi statisticilor generale, materialele dosarelor penale, controalelor efectuate de organele de drept, documentele practicii procuraturii, expertizei judiciare, practicii de urmărire penală, bibliografia cu caracter teoretico-ştiinţific, experienţa de cercetare a infracţiunilor.





sdamzavas.net - 2019 год. Все права принадлежат их авторам! В случае нарушение авторского права, обращайтесь по форме обратной связи...